Recenzie : „Umbra șarpelui"

   Buna! Am revenit cu o nouă recenzie. Cum nu am avut ocazia sa vorbesc despre primele volume ale seriei, voi povesti despre acesta.

 ~Titlu original : The Serpent's Shadow

 ~Autor : Rick Riordan

 ~Editura : Arthur 

 ~Numar de pagini : 423

 ~Anul apariției : 2016

 ~Traducere de: Alex Moldovan și Mariana Buruiana

 ~Tip coperta : Cartonată

 ~Gen : Fantasy

   Așa cum am spus mai sus, tin sa spun câteva cuvinte despre această carte, nu numai, ci și despre serie care pot spune că a fost fantastică .

   Acest ultim volum ne descrie cea mai mare aventura a celor doi frați, Carter și Sadie Kane. Incercand să se lupte cu Apophis, șarpele haosului, pentru a restabili Ma'at-ul, cei doi trebuie sa-i uneasca atat pe zei cât și pe magicieni într-o batalie colosala.

   Am început să citesc această serie deoarece mi-a plăcut de la același autor „Persy Jackson și olimpieni" ( pe care v-o recomand cu mare drag) și cum sunt o pasionată de istorie am zis să încerc și această lume a zeilor egipteni.

   Cartea nu are foarte multe clișee, ajungand sa te surprinda în cea mai mare parte. Actiunea este foarte dezvoltată, dar m-a prins mai bine in cea de-a doua junatate, când am început să nu o mai las din mână.

   „ Cunoasterea adevarata nu poate fi oferita. Trebuie să-i cauți și să câștigi dreptul de-a o stăpâni."

   Cu siguranță Rick Riordan a intrat în topul autorilor mei preferați prin ideea de a aduce un plus de cunoștință într-o maniera vesela. Eu una m-am îndrăgostit de cărțile sale dar și din cauza faptului că eu memorez lucruri doar atunci când sunt puse în practica sau cand știu de ce este important, iar autorul are această caracteristică de a povesti despre fiecare zeu într-un mod in care te face sa vrei să cunoști mai multe lucruri. 

   Ei bine, nu numai actiunea și descrierea sunt bine scrise, ci și personajele de care ajungi să te atasezi și să te întrebi dacă nu există cu adevărat. Dar mai sunt și sentimentele pe care le trăiește în timp ce citești,varietatea lor, de exemplu atunci când te face sa razi, să ajungi la plâns sau sa te facă să te infurii pe o anumită situație. Asta numesc eu o carte bine scrisa,una care iti dă din toate emotiile câte un pic.

   Prea multe lucruri nu cred că mai am de spus despre aceasta carte, fără a vă da spoilere, și știu că aceast articol este destul de scurt, dar am vrut să vă împărtășesc acestea(si probabil se datorează și faptului ca inca nu am foarte multă inspirație pentru scris,asa  că sper să vă placa).

   Încă ceva de care trebuie neapărat sa mentionez este despre titlurile capitolelor, vreau că voi să citiți cartea și să îmi scrieți cat de mult v-au amuzant acestea!

   „ În ceea ce vă privește pe voi, cei ce ascultați această înregistrare-nu suntem niciodata ocupați ca sa primim noi învățăcei. Dacă vă curge în vine sangele de faraon,ce mai asteptati? Nu lasati magia să se irosească. Casa din Brooklyn va așteaptă cu porțile deschise."

   Sau cartea vă așteaptă să o citiți. Sper ca v-am tentat să încercați măcar cel dintai volum!

   

Cine este de fapt acest blogger?

   Bună! Fac acest articol pentru a mă prezenta vouă, pentru ca voi să știți mai multe despre persoana care scrie pe acest blog.

   Numele meu este Maria, în momentul de față locuiesc în județul Suceava. Am 15 ani și am absolvit clasa a 8-a fiind admisă la liceul „Mihai Eminescu" din Suceava, la specializarea Filologie, unde am dorit sa merg. Nu am prea multe planuri de viitor, sunt mulțumita că am intrat unde mi-am dorit. La un moment dat mi-am dorit sa devin psiholog, dar acum mă gândesc la mai multe opțiuni, printre care și design de copertă pentru carte,deoarece asa cum o să scriu mai jos,ador cititul și desenul și mi se pare o cariera în care m-aș putea vedea. Insa probabil că aș fi putut să merg și pe Matematica-Informatica, dar am știut ca, pur și simplu, aici îmi este locul. Părinți m-au încurajat și sprijinit. Probabil datorită lor am știut sigur că vreau sa merg la filologie deoarece m-au întrebat, pentru fiecare profil in parte, daca m-aș vedea acolo,în acel domeniu și peste câțiva ani.

   Spun că părinții m-au ajutat în luarea deciziei cu liceul, deoarece în trecut mi-am dorit să continui pe arte, insa am ratat perioada cu probele pentru vocațional și nu am mai avut ocazia să intru acolo, însă nu ar fi fost un profil care sa mă ajute in ceea ce voiam, cel mult puteam da la arhitectură,dar nu mă dau in vânt după asta. Asa că îmi doresc sa urmez niste cursuri de artă pentru a mă perfecționa in arta desenului.

   Probabil ca vreți să știți de ce nu am mai avut ocazie sa dau probele pentru vocațional. Așa cum poate știți, aproape de final vin niste brosuri, pentru orientarea spre următorul ciclu scoalar, însă,la noi au venit dupa ce s-au făcut înscrierile pentru aceste probe. Nu am fost întrebat pe nimeni înainte de ele deoarece nu eram 100% sigură că aș vrea să mă îndrept în direcția aceea, și mă bucur că nu am mai avut acea ocazie, fiindcă m-a făcut sa ma gândesc serios unde ar trebui să merg mai departe. (Dar o să va povestesc mai multe într-un alt articol pe această temă).

Cititul și desenul sunt cele mai importante lucruri pentru mine

   Am câteva pasiuni, așa cum am menționat și mai sus de ele, cititul și desenatul, care m-au inspirat in alegerea numelui blog-ului. În trecut imi plăceau mult mai mult artele decât cititul și nu mă gândeam că voi face o pasiune atât de mare pentru cea din urmă.

   Am fost un copil încăpățânat și nu am vrut să învăț să citesc decât atunci când am început școala. Însă am ajuns să citesc deoarece îmi plăcea de fiecare dacă când mama făcea asta înainte de culcare, ea nu m-a forțat, ba din contră, a căutat carti care să-mi atragă atenția și să le lecturez. Am început ușor să intru în această lume fantastică creată de autori, dar nu a fost suficient ca să mă capteze cu totul.

   Până într-o zi, în care mi-am adus aminte de o carte care zăcea pe rafturi încă necitită. „Orase de hârtie" de John Green care a însemnat o experiență nouă deoarece nu citisem cărți contemporane până în acel moment. Cartea aceasta pot să spun că mi-a stârnit interesul pentru lecturile de genul acesta și m-a ajutat să descopăr că nu numai clasicurile sau lecturile obligatorii pentru școală sunt singurele care trebuie citite și singurele care ar trebui sa-mi placă. În decursul timpului am ajuns să cunosc mai mulți autori minunați și să descopăr care este genul meu preferat, pe care îl voi menționa și aici : fantasy,deoarece ,din punctul meu de vedere, este cel mai bun loc de a evada,unul care nu seamănă într-un nimic cu lumea reală .

   Timp de patru ani am cam dat desenul la o parte pentru a-mi face timp cititului, ceea ce m-a făcut să înțeleg că ador sa fac asta și că arta nu constă numai dintr-o foaie și un creion ci și dintr-o foaie și multă inspirație transcrisă în cuvinte.

   Pot să spun că lectura m-a ajutat foarte mult pe parcursul acestor ani, mai ales în școală. Am început să-mi dezvolt vocabularul și de asemenea imaginația pe care în ultimul timp am învățat să o pun și eu în pagină, atât în scris, cât și în desen (și mi-am dat seama că cele două pasiuni au nevoie una de cealaltă, desenul are nevoie de inspirația pe care ți-o dă cititul iar cititul de desen pentru a-și exprima cunoștințele dobândite și a face loc altora noi).

   Așa am ajuns sa înțeleg cu adevărat ce ma defineste și mă conturează în fiecare zi, că pot să citesc, dar la un moment dat mă voi umple de idei și nu voi mai putea sa fac asta și de asemenea să desenez,dar fără inspirație,voi ramane tot cu o foaie albă.

 De ce fac asta?

   Poate că unii dintre voi se intreaba deja de ce mi-am făcut acest blog. Ei bine,te rog să citești în continuare.

   Citind,am o mulțime de inspirație,dar , fiind o perfecționistă, mi-e teamă să mă apuc de un desen și după să spun că mi se pare nereușit sau sunt momente in care nu poți explica o carte bună numai printr-un desen.

   De aceea, am început mai întâi cu un canal de Booktube, însă mi se pare destul de greu să vorbești în fața camerei fara să te bâlbâi sau să recenziezi o carte în numai câteva minute cu cuvinte care îți vin pe moment, ceea ce mi se pare că nu iese întotdeauna bine. Mie,cuvintele nu îmi vin niciodata cum trebuie atunci când filmez,am emoții și nu mă pot concentra foarte bine pe ceea ce vreau să spun.

   Având pagina de Bookstagram,am descoperit mai mulți boggeri pe care îi admir, și m-am gândit să încerc, iar dacă nu îmi place nici blog-ul înseamnă că nu sunt făcută pentru asta .

   Prima recenzie, așa cum poate știți, este despre „Cinder" deoarece o terminasem foarte curând și aveam câteva gânduri de împărtășit. Am început să scriu și am realizat ușurința cu care povesteam în scris și am spus că asta s-ar putea să-mi placă. Pe blog poți corecta o anumită greseala,o poți revizui, însă când filmezi,trebuie să fi foarte sigur de ce vrei sa spui.

   De aceea pot sa spun că îmi place mai mult blog-ul, o fac cu mai multa usurinta, lejeritate și placere. Sper să continui să fac asta cat mai mult timp!

   Dacă ți-a plăcut te aștept și la următorul articol!❤

Recenzia cărții „Nepotul magicianului"

„Cronicile din Narnia" ~ ce se poate întâmpla când ai o mulțime de imaginație și o foaie

   Multa lume îmi cere părerea despre această serie, ei bine, a venit momentul să discut pe îndelete și despre ea.

   

 ~Titlu original : The Magician's Nephew
 ~Autor : C.S Lewis
 ~Editura : Arthur
 ~Numar de pagini : 178
 ~Anul apariției : 2015
 ~Traducere de : Irina Oprea și Radu Paraschivescu
 ~Ilustratii de : Pauline Baynes
 ~Tip copertă : Cartonata
 ~Gen : Fantasy

   După ce abia s-au cunoscut, Digory și Polly pornesc în cea mai mare peripeție a vieții lor, obligați de unchiul Andrew de a participa la experimentul său nebunesc, copii ajuns să descopere lumi cu adevărat ciudate și să ia parte la nașterea uneia, Narnia.

   Acest prim volum ne introduce în lumea narnienilor și ne prezintă instoria acestora încă de la începutul timpului.

   Probabil că pentru unii, ca în cazul meu, titlul nu atrage prea mult interes și îți dă o senzație că nu vei mai termină cartea asta niciodată.

   

   Mie mi s-a părut puțin plictisitoare, poate și fiindcă este adresată copiilor, acțiunea este puțin previzibilă. Numărul de pagini este mic, însă eu am terminat-o în 4 zile, ceea ce mi s-a părut mult prea mult pentru o carte de dimensiunea ei.

    Trecând peste aspectele negative, care spre surprinderea mea nu sunt în număr extraordinar de mare, să trecem la cele pozitive, care contează mai mult.

    Cartea, așa cum am spus mai sus, nu te ține în suspans, însă există ceva acolo, în interiorul cărții, care te va face să pui mâna din nou pe carte, peste jumătate de oră, ca să afli ce se va mai întâmpla. Personajele sunt bine conturate iar acțiunea evoluează într-un ritm ușor, ceea ce o face o lectură numai bună pentru a te relaxa!

    La un moment dat, am spus că este destinată copiilor, dar nu numai lor, ci și copilului din tine care ar vrea să-și reamintească de copilărie și lucrurile prostești pe care le făcea, sau toate acele locuri imaginare in care voia să ajungă.

    Sper că i-am stârnit curiozitatea copilului din tine de a răsfoi această carte. Și aștept părerea ta despre carte în comentarii!

    Ei bine, cu aceste cuvinte am mai încheiat o recenzie, sper că v-am plăcut!❤

Recenzia cărții „Cinder"

„Cinder "~ un basm al viitorului

  Nu cred că mai am cuvinte,cartea asta m-a lăsat muta de uimire.

 ~Titlu Original : Ciner

 ~Autoarea : Marissa Mayer

 ~Editura : Epica , colecția EpicWave

 ~Număr pagini : 364

 ~Anul apariției : 2017

 ~Traducerea de : Shauki Al-Gareeb

 ~Tip copertă : Necartonată

 ~Gen : SF & Fantasy

  Nici nu știu cu ce sa încep. Am achiziționat această carte deoarece nu prea mai aveam cărți interesante prin bibliotecă, așteptările mele fiind mici. În ciuda acestui lucru m-a surprins plăcut și pot spune că a devenit una dintre preferatele mele. 

  Actiunea o are în prim-plan pe tânăra Cinder, în vârsta de 16 ani, cel mai talentat mecanic din Noul Beijing dar în același timp și cyborg. Trecutul ei necunoscut o bântuie iar când viața o aduce lângă chipesul prinț Kai evenimentele iau o întorsătură cu totul neașteptată. 

  De 126 de ani,după cel de-Al Patrulea Război Mondial, pacea a domnit ,însă acum este amenințată de o putere intergalactică.

  

  Acest roman rescrie povestea Cenușăresei și prințului fermecător,clasicul basm cu un final fericit. Dar aici nu avem zâne ursitoare sau calesti din dovleci , avem doar o eroina care este hotărâtă sa schimbe soarta lumii, însă adevărul pe care îl află o copleșește. Acțiunea, însă, se sfârșește aici, într-un moment culminant in care protagonista ia o ultimă decizie importantă.

  „ Șurubul din glezna lui Cinder ruginise, iar capul neregulat în formă de cruce era atât de uzat, încât arăta că un cerc neregulat."

  Stilul autoarei mi-a atras atenția, acțiunea este bine conturată iar elementele sunt bine detaliate, am întâlnit și vreo două momente în care mi s-a părut cam multă descriere, însă nu au fost multe.

   Povestea de la baza este într-adevăr cea a Cenușăresei însă am întâlnit multe momente în care autoarea a adăugat un eveniment autentic al ei, ceea ce i-a dat un strop de autenticitate și m-a făcut să nu spun că este doar o copie ieftină a celebrului basm.

  

   Inceputul nu a fost atât de spectaculos, am crezut că mă va plictisi însă am decis să nu o las din mână și nu regret asta deoarece acțiunea a prins amploare mai spre sfârșit .

    „ Un cyborg diform, cu un picior lipsă . "

   Acestei cărți i-am oferit 5🔯/5 ,pe care le merită din plin.

   Coperta este și ia deosebit de frumoasă și cred că descrie foarte bine interiorul și se potrivesc ca o mănușă.

   Puteți achiziționa și voi cartea de aici : https://www.librarie.net/p/304591/cinder-cartea-intai-din-cronicile-lunare

  

   Ei bine, aceasta a fost prima mea recenzie pe acest blog și mă bucur că am putut să împărtășesc cu voi câteva cuvinte despre această carte, iar dacă ați citit-o , vă aștept cu drag părerile ! Iar daca nu ați citit-o sper că v-am stârnit curiozitatea! 💖
   Revin pe altă dată cu o noua recenzie!