Revin după ceva timp în care nu am postat nimic și am fost oarecum absentă, datorită școlii, care a pus destul de multă presiune pe mine, astfel că nu prea am mai avut timp și de altele, în special de lectură.
Dar într-un final, am reușit să finalizez acest monstru de carte, „Banda celor șase ciori”, care a fost o lectură inedită și pot spune că era exact ceea ce aveam nevoie după o perioadă atât de inactivă.
Fără bocitoare
Fără înmormântări
Titlu original : Six of crows
Autoare : Leigh Bardugo
Editura : TREI
Număr de pagini : 590
Rating : 💮💮💮💮💮
Inițial am început această carte prin octombrie, însă am fost nevoită să amân în repetate rânduri, dar mă bucur că am reușit să o finalizez înainte de a se încheia anul.
Auzisem, înainte de a pune eu mâna pe carte, numai păreri bune, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea, însă ceea ce mă speria era numărul mare de pagini. Pe parcursul lecturii, paginile nu mi s-au părut atât de greu de parcurs, iar numărul de pagini începea să nu mă mai sperie.
Am obiceiul, fie el bun sau rău, de a nu citi descrierea cărților, ceea ce mă face să știu mai puține despre carte și astfel consider că pot fi mai mult surprinsă. Astfel s-a întâmplat și cu acest roman, sincer nici nu știu ce așteptări aveam la început de la acesta, mă gândeam doar să fie o lectură bună, care să mă mai scoată din ritmul de școală.
Dar s-a dovedit a fi o poveste fascinantă, complicată, despre răzbunare și totodată despre prietenie și dragoste. M-am atașat enorm de aceste personaje, am trăit o dată cu ele și încă simt tristețea și durerea provocată de terminarea acestei lumi imaginare. Acum văd rostul acelor aproape 600 de pagini, poate dacă ar fi fost 300, acțiunea ar fi avut un ritm prea alert, însă toate s-au întâmplat natural, la timpul lor, misterele și anumite părți ale trecutului fiecărui personaj au fost dezvăluite la momentul potrivit, îmbinând atât de bine acțiunea cu descrierea. Nu m-am întâlnit cu momente de tip „prea multă descriere plictisitoare”, totul a fost la locul lui, ceea ce mă face să cred că acest roman nu ar plictisi pe nimeni.
Bine. Dar dacă Pekka Rollins ne omoară pe toți, o să-i cer stafiei lui Wylan s-o învețe pe stafia mea cum să cânte la flaut, numai ca să o pot scoate din minți pe a ta.
Am relatat ceea ce am simțit eu, dar cred că v-ar interesa să știți și ce anume se întâmplă.
Grisha sunt puși în pericol de un drog ciudat care îi face de neoprit. Creatorul acestui ser este închis la Curtea de Gheață, cea mai bine păzită închisoare din lume, din care nu ai cum să ieși cu viață.
Kaz Brekker, un puști inteligent, dar tot odată periculos, este solicitat pentru una dintre cele mai imposibile misiuni din lume : să îl scoată pe inventator din Curtea de Gheață. Astfel are două opțiuni : fie stă de o parte, fie devine putred de bogat.
Însă pentru această misiune are nevoie de o echipă. Astfel ajunge să se alieze cu :
un condamnat însetat de răzbunare;
un trăgător împătimit de jocurile de noroc;
un fugar cu un trecut privilegiat;
o spioană poreclită FANTOMA;
o Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.
Iar el e un hoț cu darul evadărilor imposibile.
Aceștia au de parcurs un drum lung, de spart cea mai bine păzită închisoare din lume și, totodată, să nu se omoare între ei.
Am fost făcut să te apăr. Numai moartea mă va împiedica să-mi respect jurământul.
Sper că nu v-am plictisit și că am reușit să vă fac puțin curioși, deoarece e o carte care chiar merită să fie citită.
Aici îmi închei scrierea pentru această dată și vă mulțumesc că ați ajuns până la capăt🙏
Vă aștept cu drag la următorul articol!
Pentru că singura nostră crimă e că existăm. Crima nostră e că suntem ceea ce suntem.
