Banda celor șase ciori

   Revin după ceva timp în care nu am postat nimic și am fost oarecum absentă, datorită școlii, care a pus destul de multă presiune pe mine, astfel că nu prea am mai avut timp și de altele, în special de lectură.

   Dar într-un final, am reușit să finalizez acest monstru de carte, „Banda celor șase ciori”, care a fost o lectură inedită și pot spune că era exact ceea ce aveam nevoie după o perioadă atât de inactivă.

Fără bocitoare

Fără înmormântări

Titlu original : Six of crows

Autoare : Leigh Bardugo

Editura : TREI

Număr de pagini : 590

Rating : 💮💮💮💮💮

   Inițial am început această carte prin octombrie, însă am fost nevoită să amân în repetate rânduri, dar mă bucur că am reușit să o finalizez înainte de a se încheia anul.

   Auzisem, înainte de a pune eu mâna pe carte, numai păreri bune, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea, însă ceea ce mă speria era numărul mare de pagini. Pe parcursul lecturii, paginile nu mi s-au părut atât de greu de parcurs, iar numărul de pagini începea să nu mă mai sperie. 

   Am obiceiul, fie el bun sau rău, de a nu citi descrierea cărților, ceea ce mă face să știu mai puține despre carte și astfel consider că pot fi mai mult surprinsă. Astfel s-a întâmplat și cu acest roman, sincer nici nu știu ce așteptări aveam la început de la acesta, mă gândeam doar să fie o lectură bună, care să mă mai scoată din ritmul de școală.

   Dar s-a dovedit a fi o poveste fascinantă, complicată, despre răzbunare și totodată despre prietenie și dragoste. M-am atașat enorm de aceste personaje, am trăit o dată cu ele și încă simt tristețea și durerea provocată de terminarea acestei lumi imaginare. Acum văd rostul acelor aproape 600 de pagini, poate dacă ar fi fost 300, acțiunea ar fi avut un ritm prea alert, însă toate s-au întâmplat natural, la timpul lor, misterele și anumite părți ale trecutului fiecărui personaj au fost dezvăluite la momentul potrivit, îmbinând atât de bine acțiunea cu descrierea. Nu m-am întâlnit cu momente de tip „prea multă descriere plictisitoare”, totul a fost la locul lui, ceea ce mă face să cred că acest roman nu ar plictisi pe nimeni.

   

Bine. Dar dacă Pekka Rollins ne omoară pe toți, o să-i cer stafiei lui Wylan s-o învețe pe stafia mea cum să cânte la flaut, numai ca să o pot scoate din minți pe a ta.

   Am relatat ceea ce am simțit eu, dar cred că v-ar interesa să știți și ce anume se întâmplă.

   Grisha sunt puși în pericol de un drog ciudat care îi face de neoprit. Creatorul acestui ser este închis la Curtea de Gheață, cea mai bine păzită închisoare din lume, din care nu ai cum să ieși cu viață.

   Kaz Brekker, un puști inteligent, dar tot odată periculos, este solicitat pentru una dintre cele mai imposibile misiuni din lume : să îl scoată pe inventator din Curtea de Gheață. Astfel are două opțiuni : fie stă de o parte, fie devine putred de bogat.

   Însă pentru această misiune are nevoie de o echipă. Astfel ajunge să se alieze cu : 

un condamnat însetat de răzbunare;

 un trăgător împătimit de jocurile de noroc;

un fugar cu un trecut privilegiat;

o spioană poreclită FANTOMA;

o Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.

Iar el e un hoț cu darul evadărilor imposibile.

   Aceștia au de parcurs un drum lung, de spart cea mai bine păzită închisoare din lume și, totodată, să nu se omoare între ei.

   

Am fost făcut să te apăr. Numai moartea mă va împiedica să-mi respect jurământul.

   Sper că nu v-am plictisit și că am reușit să vă fac puțin curioși, deoarece e o carte care chiar merită să fie citită.

   Aici îmi închei scrierea pentru această dată și vă mulțumesc că ați ajuns până la capăt🙏

Vă aștept cu drag la următorul articol!

Pentru că singura nostră crimă e că existăm. Crima nostră e că suntem ceea ce suntem.

Cei cinci purceluși

    Știu că am întârziat destul de mult cu această recenzie, însă au fost destul de multe motive care au dus la amânarea articolului.

   Nu e nevoie doar de o încordare a mușchilor.E destul să stau în scaunul meu și să gândesc!

    Trecând peste, cartea mi-a plăcut mult, cei drept nu la fel ca faimosul roman Crima din Orient Express, deoarece finalul era oarecum de așteptat, nu a fost la fel de surprinzător, personajele nu mi s-au părut chiar la fel de interesante, cât despre acțiune, mi s-a părut puțină.

     Vorbind și de aspectele pozitive ale cărți : stilul Agathei este incomparabil, acțiunea este foarte întortocheată și mă făcea tot timpul să îmi schimb perspectiva asupra crimei, făcându-mă să vreau să citesc cartea în continuare, ajungând să o devorez în numai 3 zile. M-am atașat destul de mult de Hercule din cealaltă carte, dar datorită acesteia îl îndrăgesc și mai mult. Îmi place cum crima este comparată cu o poezie copilărească, având o notă de autenticitate caracteristică autoarei. Crima fiind una oarecum banală și destul de des întâlnită, devine din ce în ce mai complicată, iar detectivul nostru nu face decât să ne încurce mai tare.

   Purcelușul ăsta a plecat la piață.
   Purcelușul ăsta a rămas acasă.
   Purcelușul ăsta a mâncat friptură.
   Purcelușul ăsta n-a avut nimic.
   Purcelușul ăsta a plâns „guiț-guiț-guiț”

     Este o carte nemaipomenită, cu un final oarecum interpretabil, dar datorită acțiunii întortocheate ajungi să te aștepți la cu totul altă posibilitate.

     Totul începe când domnișoara Carla Lemarchant îi face o vizită faimosului detectiv Hercule Poirot, propunându-i să investigheze cazul morții tatălui ei, petrecută cu 16 ani în urmă, în care fusese acuzată mama fetei, însă aceasta era convinsă de nevinovăție, motivată de ultima scrisoare a femeii adresată tinerei. Detectivul acceptă provocarea, iar după primele investigații, indentifică 5 suspecți care îi amintesc de un cântecel pentru copii : „Purcelușul ăsta a plecat la piață...”. Interogându-i pe suspecți, îi compară cu purcelușii din vechiul cântec.
     După mai multe investigații și mărturisiri citite, îi adună pe cei 5, mărturisind adevăratele fapte ale crimei ți adevăratul făptaș.

     Altele nu aș mai avea de spus fără a vă da spoilere, iar eu intenționez să vă fac și pe voi curioși de această carte. Dacă ați citi-o, vreți să o citiți, aveți sfaturi, nelămuriri sau altele vă aștept cu mare drag părerile!

Cititor din pasiune

   În unul din articolele trecute am scris despre citit și de ce este atât de important. Acum revin, scriind despre un subiect asemănător și pe care l-am menționat și în respectivul articol : Cititor din Pasiune, sau așa cum i-am spus atunci cei ce citesc din pasiune.

   Eu una mă consider a face parte din această ,,categorie". Așa cum v-am mai spus, mi-a luat ceva până să descopăr pasiunea pentru citit, și mai ales genul care să mă facă să nu mai las cărțile din mână. Dar acum, pentru mine, e ca un fel de hobby, ceva relaxant de care nu mă pot dispensa.

   Ceea ce vreau eu să spun despre cititul pasional, e că nu ar trebui să devină o obligație sau o provocare, pur și simplu să deschizi o carte și să o lecturez fără tragere de inimă . Eu cred că pentru a citi cu pasiune, nu trebuie să îți folosești doar ochii și creierul. Trebuie să descoperi cu sufletul ceea ce te face fericit, să înveți să zbori printre rândurile paginilor, sau să înveți să înoți printre valuri negre, să trăiești odată cu personajele, care mai apoi să devină prieteni tăi sau chiar familia ta, să descoperi lumi noi, care mai apoi să devină destinații pentru următoarele călători. Iar după toată această aventură , să prinzi curajul să creezi propria lume imaginară și destinul acesteia.

   Aceasta este părerea mea, una din 7 miliarde, de aceia am inițiat un proiect cu o varietate de opinii, pe care vi le voi prezenta și vouă astăzi (v-am pus pe Instagram să răspundeți la două întrebări : 1. Citești sin pasiune? și 2. Ce înseamnă pentru tine cititul din pasiune?) :

   Da citesc cu pasiune, sa citesti cu pasiune nu mi se pare un hobby, nu mi se pare ca sa citesti cu pasiune e ceva ce nu trebuie sa faci neaparat zilnic pentru ca ai un anume program, cititul cu pasiune mi se pare un lucru in care pui dragoste, in care stai, si cand simti ca lumea te trădează sau ca ai nevoie de acel ceva ce sa te facă sa te simti tu sa citesti, sa-ti creezi propriul univers, sa citesti cu drag ceva ce-ti place. Sa citesti cu pasiune nu mi se pare sa citesti aceeasi carte de mai multe ori, sau doar un același tip de carte, sau in niciun caz sa fi obligat, caci daca nu iti place o carte, doar nu o continua. Sa citesti cu pasiune este un sentiment minunat pe care toti il merită sa-l simtă, cand te pui la citit si abia peste cateva ore te uiti la ceas si vezi cat de repede a trecut timpul, sau cand stai treaz pentru ca te-a prins cu adevărat o carte si nici nu-ti dai seama , acestea sunt lucruri minunate! Cititul cu pasiune e ca un mic univers propriu, unde nimeni nu-ti are treaba! Sa citesti o carte este relaxant, indiferent cat poti plange la ea, plangi pentru ceva ce merită! Si da, cititul este si va fi mereu o adevarata arta! 
(mulțumesc enorm : @a_proud_marauder) 

   Citesc din pasiune pentru ca altfel nu aș citi. Nu prea îmi place nimic din programa pentru bac, ceea ce nu înseamnă ca nu sunt o pasionată de lectură. Din pasiune și plăcere citesc, merg la biblioteca , cumpăr carti, caut ceea ce e mai bun de citit. O carte bună e ca mierea pe suflet . Și cei care spun ca nu are rost cititul nu știu să se bucure de frumusețea vieții cu adevărat .
(multe mulțumiri pentru : @literature_lover__) 

   Da,citesc mereu cu pasiune dar uneori se intampla sa nu o fac daca nu imi place cartea si daca e plictisitoare! Pentru mine sa citesti cu pasiune inseamna sa te intereseze ce se întâmpla in acea carte si sa iubesti cuvintele acelea scrise in carte.Sa nu te tot uiti cate pagini mai ai pana la un anumit punct fiindca mama ti-a dat sa citesti 20 de pagini. 
(mulțumesc mult : @roxana.ionut)

   Da . Pt mine să citesc cu pasiune înseamnă că o fac din plăcere, nu este o obligație. Mă relaxează și mă calmează de multe ori!
(mulțumesc mult : @cristina_iarca)


   (sărind peste sentimentul de parcă tocmai am terminat de scris o carte și am ajuns la partea cu mulțumirile pentru cei mai importanți oameni care m-au inspirat)
   Acestea au fost părerile voastre, de care m-am bucurat să le citesc și să aflu ceea ce gândesc și alți oameni despre cititul din pasiune. Mi s-a părut foarte interesant acest proiect când s-a materializat în mintea mea, și sper că și vouă vă place. Sunt atât de mulți oameni cu atât de multe păreri și idei, dar totuși avem atâtea în comun, printre care pasiunea pentru lectură, care cred că este cel mai minunat lucru.

   Vreau să vă mai mulțumesc încă o dată celor care mi-au trimis aceste mesaje minunate (și probabil că am spus-o deja de foarte multe ori, dar să știți că implicarea voastră înseamnă foarte mult pentru mine, și nu cred că vă voi putea mulțumi îndeajuns) , și sper ca prin acest proiect să atragem cât mai mulți spre a citi, deoarece cititul nu trebuie să fie o obligație ci ceva natural, și există atât de multe persoane care au făcut o pasiune pentru asta, unele care deja v-au spus ce înseamnă pentru ele, încă o dată un mare mulțumesc cititorilor pasionați.

   Sper să vadă cât mai multă lume asta și poate că vor fi destui curioși care vor descoperi ceva interesant la o carte, dacă nu au făcut-o până acum.

   Și abia aștept să vă văd și părerile voastre despre cititul pasional!

De ce este așa de important sa citim?

   Pentru articolul de astăzi am ceva puțin mai special. Am auzit de la mai multe persoane, atât din familie cât și din grupul de prieteni sau de la oameni pe care nu îi cunosc că : ,, Mie nu îmi place să citesc'' sau ,, De ce e atât de important să citesc''.

   Te avertizez că părerea mea e numai și numai a mea și există și alte persoane care probabil au abordat acest subiect mult mult mai bine decât aș putea eu să o fac.

  ,, De ce este atât de important să citim? "

   Cititul, din punctul meu de vedere, este o activitate foarte importantă, care îți aduce o îmbunătățire a cunoștințelor pe care le ai și îți stimulează creativitatea. Așa cum poate știți  unii folosesc cititul drept refugiu, dar asta este altceva și vom discuta puțin mai încolo despre asta.

   Prin citit acumulezi cuvinte noi ce îți vor îmbogăți vocabularul și un om care vorbește cuviincios va fi întotdeauna respectat.

   Mai aud de la unii că cei care citesc sunt tocilari. Ei bine, eu îi contrazic, deoarece nu toți cititorii sunt genii sau super inteligenți, pur și simplu citesc din pasiune și asta e tot ce contează, iar dacă ție ți-e frică să citești doar ca să nu devii un ,,tocilar" atunci vei avea destul de mult de pierdut. Nu le da ascultare celorlalți, pentru că la un moment dat vei regreta și vei descoperi că ai fi putut face ce îți place cu mult timp în urmă.

   Și pentru cei care folosesc cuvântul ,,tocilar" fără să știe adevăratul sens al cuvântului, mai citi și voi din dicționare, da, nu e neapărat să citești un roman sau chestii de genul.

   Spre exemplu, nici eu nu sunt o ,,tocilara", chiar dacă am note bunicele la cam toate materiile, dar niciodată nu tocesc, încerc să învăț practic pentru că mă ajută mai mult decât repetatul și altele, și am descoperit că acesta este stilul meu de a învața. Citesc numai din pasiune și pentru că îmi place să trăiesc și in altfel de lumi și stări pe care numai cărțile mi le dau și este un mod foarte plăcut de a-mi ocupa timpul liber.

  ,, Cât sau ce trebuie să citim? "

   Pentru cei care nu sunt amatori ai ,,cititului" , nu este obligatoriu să citi romane sau ceea ce nu vă încântă, și aici ajung la un alt subiect, despre genul de carte care îi s-ar potrivi fiecărei persoane. Genul este un punct foarte important de vedere atunci când vine vorba de lectură, deoarece după acesta te orientezi după cam ce ți-ar plăcea să citești (proză scurtă  poezie, romane etc.).

   În familia mea, am fost singura care citea destul de mult, dar asta până am reușit să le găsesc genurile preferate ale verișoarei și surorii mele, una amatoare de romance iar cealaltă de povesti sau romane care au ca personaje animalute.

   La început va fi destul de greu să îți găsești genul, dar îți dau două ponturi:

~dacă ai mai citit până acum câte ceva, amintește-ți ce ți-a plăcut și mai ia-ți cărți de genul.

~dacă nu ai mai citit nimic până acum, găsește o listă cu mai multe genuri de cărți, citește lista și vezi ce te-ar putea interesa.

~ceva bonus: dacă vezi o carte pe care apoi nu ți-o poți scoate din minte și o vrei cu ardoare, eu zic sa ți-o iei, pentru că ai cele mai mari șanse să îți placă

                         sau dacă vezi un film ecranizat după o carte și ți-a plăcut enorm, zic să-i dai o șansă și cărții.

   Ziceam la un moment dat că eu citesc din pasiune și destul de mult, cei drept. Dar dacă ție nu îți place să citești exagerat de mult, asta nu e o problemă, citește atâta timp cât te simți bine chiar dacă nu este mult. Important este faptul nu numărul de pagini. 

   Deși dacă îți place să citești și vrei să ai un număr cât mai mare de pagini pe zi, există o multitudine de persoane care au vorbit deja despre asta. 

   Un factor destul de important în materie de citit, este atunci când pui mâna pur și simplu pe o carte, fără să fi sigură că o vreo și doar ști că e foarte la modă sau ți-a recomandat-o cutarescu. Asta nu o să te ajute, cărțile pe care le iei la întâmplare, au șanse să nu fie pe placul tău și să te bage în reading slump (molima cititorului) din care ieși cu greu. Cam aceeași părere am și despre recomandat cărților, nu am o problemă dacă ție și lui cutarescu vă plac aceleași cărți, dar dacă aveți genuri diferite și el îți recomandă ceva numai pentru că ia plăcut lui, nu înseamnă neapărat că îți va plăcea și ție.

   Încearcă să îți alegi cărțile și să fi destul de sigură pe alegerea făcută.

  ,, Cititul e un viciu, dar nu dăunător mintii și trupului. " ~ George Bacovia 

   Cam acesta a fost articolul, sper că va plăcut și scrieti-mi în comentarii care sunt cărțile voastre favorite. 

Topul autorilor mei preferați

   Au existat multe cărți care m-au impresionat si care mi-au plăcut enorm, însă asta s-a datorat autorului caruia i-am simtit dedicarea față de opera sa.

   O carte are nevoie de un autor,dar o carte buna are in spate o persoana care a scris cu sufletul. Desi primul volum/carte este scris bine,sunt șanse ca al doilea/doua sa nu fie la fel de buna,ceea ce nu ma face sa cred că aș mai vrea sa citesc de la autorul respectiv.

   Trecând peste toate aceste cuvinte,sa  trecem la partea interesanta a subiectului (voi incepe în ordine inversa pentru a va ține puțin în suspans):

   11. Kendare Blake

   Aceasta autoarea trebuia menționată, chiar dacă în momentul de față nu este in top 10, insa am citit o singura carte de la aceasta, „Trei coroane întunecate", si nu sunt ferm convinsa că, momentan, se poate clasa mai sus, dar abia astept sa citesc și următorul volum pentru a ma lămuri putin. Imi place oarecum stilul acesteia, nu este prima carte scrisa, și se vede că inca se dedica scrisului,insa  nu as putea spune foarte multe, deoarece nu am o părere sigura,dar simt că totuși va fi la un moment dat printre cei 10 autori preferați.

   10. Kiersthen White

   Am citit de la ea primele două volume din „Saga Cuceritorului" care mi-au placut,nu pot sa spun neapărat ca m-au cucerit, dar se cunoaște că autoarea si-a găsit un stil propriu de a scrie, chiar dacă uneori acțiunea este simpla și puțină,reușește cumva sa te intrige, poate și din cauza faptului că vorbește despre istoria tarii noastre. Se vede cum la cel de-al doilea volum a progresat și incepe sa evolueze într-un mod plăcut, și sunt sigură că voi mai citi carti de la ea.

   9. George R.R. Martin

   M-a cucerit cu primul volum din „Saga cântec de gheata si foc". Chiar daca este o singură carte,face cât două (și din cauza numărului mare de pagini), a reușit sa ma impresioneze si sa îmi de-a acel impuls ca vreau neapărat următorul volum. Îmi place cum autorul învârte actiunea și personajele pe degete, si cum te face sa rămâi cu sufletul la gura,asteptand. Acesta a descris atat de bine lumea noastră printr-o lume fictionala,dorinta  pentru putere,trădările de către frați și prieteni...  Mult prea multe nu cred că mai am de spus nici despre acest autor,dar va aștept părerea voastră în comentarii.

   8. J.K. Rowling

   Harry Potter a devenit una dintre seriile mele preferate,o lume absolut genială,ceea ce mi-a arătat atunci ca lumile fictionale nu au limite. Cel dintâi volum a fost unul care mi-a transmis ideea că trebuie să continui sa citesc, care cu siguranță isi va avea tot timpul un loc special. Am văzut pe parcursul acestei serii sau a primelor trei volume pe care am avut ocazia să le citesc, progresul autoarei,care a început de la o carte buna cu o idee noua la o carte absolut magnifica, în care a continuat sa creadă si sa solidifice aceasta lume. Aștept cu nerăbdare să continui cu următorul volum, și sper să vad evolutia acestei autoare minunate in continuare.

   7. Rick Riordan

   Acest autor mi-a dăruit un personaj pe care îl voi indragi mereu! Seria „Percy Jackson și olimpienii" vine cu ceva nou,ceva ce nu am mai citit pana acum,nu este o ficțiune istorica,dar prezintă la fel de bine zeitățile grecesti,pe care, fara  sa vrei, ajungi sa le memorezi. Finalurile cartilor scrise de acest autor sunt întotdeauna surprinzatoare, și ceea ce îmi place cel mai mult la el este ca iti da o tona de emoții. Nu cred că i-as fi dat acest loc,deoarece în timp ce am citit seria „Cronicile familie Kane" ,mi s-a părut că stagneaza,insa  in „Sabia verii",care e scrisa mai recent,mi se pare ca a venit cu ceva nou. Pe langa faptul că sunt niște cărți bine scrise,te invata și lucruri utile, și de aceea Rick isi merita acest loc in topul meu.

   6. Cassandra Clare

   Ador cartea „Orasul Oaselor", dar „Cronicile lui Magnus Bane” mi s-a părut ceva mai bine scrisa. Și aceasta autoare vine cu o idee nouă, care m-a impresioanat și m-a făcut să îi dau un loc în acest top. Lumea vânătorilor de umbre a devenit foarte îndrăgită de mine și regret că inca nu am apucat să citesc mai mult de la aceasta autoare,dar va veni și timpul lor.

   5. Laini Taylor

  Probabil că ați auzit de seria „ Născută din fum și os" care are o poveste oarecum diferită de ce citesc eu in general. Nu tin minte să mai fi citit despre îngeri și demoni si nici nu mi-a atins acest subiect curiozitatea in trecut,dar primul volum al seriei chiar a fost o lectură draguta, deși s-a citit foarte greu, iar unele lucruri au fost clișeica. In ciuda acestor aspecte m-a surprins și mi-a stârnit interesul pentru lecturile de genul. Stilul autoarei chiar imi place, singurul minus ar fi ca nu a creat povestea într-un mod mai ușor de citit.

   4. Marissa Meyer

   Asa cum am spus și în prima recenzie de pe blog,nu am avut așteptați mari de la „Cinder" , dar autoarea a reușit sa recreeze basmul clasic al Cenușăresei într-o capodopera, care nu este nici pe departe o copie ieftina. Stilul nu mi s-a părut oarecum foarte original,nu stiu daca aceasta este cartea ei de debut,dar cred că mai are puțin de lucru pana la un stil total autentic. Mi-a mai placut și faptul ca a reușit sa mă tina în priza,chiar dacă mai mult în a doua jumatate, și cu siguranță a devenit o autoare căreia îi voi citi scrierile.

   3. Agatha Christie

   Nu am citit decât o singură carte, deși sunt sigură ca toate scrierile ei îmi vor fi pe plac si mă bucur că am inceput să citesc romane polițiste incepand cu unul dintre romanele ei. Nu stiu ce aș putea spune mai mult,nu am mai citit carti de genul si nu aș putea să o compar cu altele,dar cu siguranță stilul autoarei este incompatibil iar Hercule Poirot este clar unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale mele.

   Locurile următoare au fost foarte greu de ales pentru mine pentru ca sunt doua autoare geniale.

   2. Veronica Roth

   Seria DIVERGENT a devenit una dintre favoritele mele. Autoarea m-a impresionat prin stilul ai propriu,desi  ma deranjează putin ca ii cam „place" sa omoare personajele, chiar și unele de care m-am atașat foarte mult. Chiar daca unele idei nu sunt foarte originale, precum această lume a noastră din viitor, autoarea a reușit sa le scrie in modul ei și asta mi se pare cel mai important la stilul unui autor. Alte cuvinte nu mai am despre ea,doar ca dacă nu ați citit încă Divergent,nu știu ce mai asteptati.

   1. Suzanne Collins

   Și am ajuns la primul loc,pentru care mi-a fost destul de greu sa aleg și ma tem ca unii dintre autorii care mi-au plăcut nu i-am putut introduce in acest articol.
   „Jocurile Foamei" este seria mea de suflet, pe langa Harry Potter,dar simt că pentru aceasta nu trebuie să ai o anumită varsta ca sa o citesti,în schimb, HP poate deveni o idee copilărească in timp. Am citit seria acum 2-3 și sunt sigura că mi-ar plăcea la fel de mult daca as reciti-o din nou. Sincer, nu imi mai aduc aminte foarte bine cum scria autoarea,dar știu ca m-a tinut în priza și am devorat toate cele trei cărți într-un timp foarte scurt,care pe vremea aia mi se părea ceva foarte ciudat. M-am atașat de multe personaje și m-am întristat când unele au murit ( cred că e imposibil ca un autor să lase un personaj neatins) sau când unele situații nu au fost asa cum mi-am imaginat . Imi pare rau că autoarea nu a mai scos și alte cărți, înafara de o alta serie de care momentan nu sunt foarte dornica sa ma apuc,dar chiar cred că își merita locul chiar si in viitor,chiar daca nu va fi prima, va fi cu siguranță în top 5.

   Sper că va plăcut articolul și spuneti-mi in comentarii care este autorul/autoarea preferat(a).

Recenzie : Regina Roșie

Regina Roșie ~ „Oricine poate trada pe oricine"

Titlu original : Red Queen

Autoare : Victoria Aveyard

Editura : Nemira

Colectia : Young Adult

Număr de pagini : 465

Rating : 💮💮💮💮💮

   Am inceput să citesc această carte fara sa stiu prea multe,auzind doar de părerile bune,am zis ca e momentul sa ii acord atentie.

   Pot sa mărturisesc că sinopsisul nu m-a dat pe spate, mi-a dat doar părerea de ceva nou și putin asemănătoare de ideea seriei „Jocurile Foamei".

   Insa cartea a fost plina de surprize si acțiunea a fost foarte complexa,chiar și atunci când era mai putina nu m-a lasat sa nu o termin.

   „Rosie și argintie, mai puternica decât ambele"

   Mare Barrow,o simpla fata cu sânge rosu dintr-un satuc numit Pilonii se pregateste pentru incorporare, pentru că fiecare tanar fără un loc de muncă este trimis în armata. Insa, într-o noapte în care crede că viața ei e distrusa,da  peste un tanar misterios care s-ar putea sa schimbe calea sortii ei. Într-o imprejurare ciudata isi descopera puterile iar casa regala face tot posibilul ca sa o de-a drept o argintie, un singur pas gresit și ar putea fi moartă. Însă exista trădări si scopuri pentru care sa lupți,dar cel mai important „oricine poate trăda pe oricine".

   „In basme, fata săraca zâmbește când devine printesa. În acest moment eu nu știu dacă voi mai zâmbi vreodata."

   Asa cum am mai spus, acțiunea este multa, pe alocuri mai multa descriere,dar este mai mult un roman care ne introduce în serie,nu mi s-a părut la fel de plina de acțiune ca alte prime volume,dar a fost în regulă.

   Mi-au plăcut și displăcut personajele si relațiile dintre acestea,amintindu-mi foarte mult de seria „Saga cântec de gheață și foc", o mulțime de tradari și vărsare de sange.

   In ciuda numărului de pagini am reușit să o termin in trei zile și nu am lăsat-o din mână niciun moment, m-a ținut în priza și m-a captivat inca de la prima pagina.

   „Lumea s-a schimbat în jurul nostru și noi am rămas la fel."

   Dupa cum am menționat mai sus,nu mi-a plăcut oarecum atitudinea personajelor până la pagina 300, mă refer in special la Mare si Cal, dar autoarea i-a pedepsit și i-a făcut sa invete din acțiunile lor și asta mi-a plăcut si ma bucur ca ne arata că nici personajele principale nu sunt perfecte, ceea ce nu am văzut în foarte multe carti.

   Insa,am ajuns sa îndrăgesc o groaza de personaje,in ciuda „defectelor" lor, si să urăsc altele, sa fi sperat ca se va întâmpla un miracol in anumite situatii sau ca altele ar fi putut avea un final nu chiar atat de tragic. Mai pe scurt am fost prezenta în carte trup si suflet, nu am abandonat-o nicio clipa și cu siguranță este în topul favoritelor . Acum îmi dau seama ca am fost atat de absorbită de această carte încât am uitat sa marchez cele mai importante citate.

   Revin din nou la actiune,deoarece cred că trebuie să va povestesc mai multe. Aceasta este în special mai multa la inceputul si respectiv sfarsitul cartii,intre cele doua fiind mai multe momente de descriere despre noua viață a personajului principal, dar care nu mi s-au părut să fie plictisitoare, doar puțin ne la locul lor.

   „Asa funcționeaza lumea. Roșii slujesc, roșii muncers, rosii se luptă."

   Sunt foarte curioasa cum vor evolua personajele și actiunea,fiind sigură că nu îmi pot face niste idee,deoarece este tipul de carte care te ia intotdeauna prin surprindere și nu risc să imi spulber asteptarile, vreau doar sa cred că nu mă vor dezamagi nici următoarele volume.

   Am descoperit o noua lume,o altfel de idee de a trai, dar ideea este aceeiasi ca și în lumea noastră, dorinta pentru putere dar și dorinta de egalitate.

   „Eu sunt regele, iar tu ai fi putut fi regina mea roșie. Acum nu mai esti nimic."

   Sper că va plăcut recenzia acestei carti, va aștept cu o părere despre articol in comentarii, dar și despre carte.

Primul examen important din viața unui elev

 
   Toată lumea știe de acel monstru de examen numit „Evaluarea națională", acesta se susține la mai multe clase, însă cel mai de speriat este cel de clasa a VIII-a pentru că pe baza acestuia îți continui studiile.

   Am trecut și eu prin această experiență, toate emoțiile pe care le trăiește un elev, toata acea ușurare pe care o simte după ce iese din sala de examen și șocul vederii notelor obtinute.

   Vreau să îți spun că acest an nu va fi cel mai oribil, ba chiar ar putea fi cel mai frumos an, dacă ști cum să îți organizezi timpul, și fa lucrurile în funcție de capacitatea ta. Mai jos este experiența mea față de acest an, dar nu pentru toată lumea este la fel, iar unele dintre sfaturi s-ar putea să nu ți se potrivească și ție, dar încearcă să nu te stresezi și consideră acest an ca fiind unul la fel ca ceilalți.

   O să încep acest articol cu câteva luni înainte de acest examen, însă vreau să vă anunț ca vor fi lucruri care se vor repeta, dintr-un articol anterior.

   Înainte de examenul propriu-zis se susține o simulare care te ajută sa iti evaluezi cunoștințele si să sti ce poți îmbunătăți.

   O să îți dau un sfat (daca urmează să fii și tu un elev de clasa a VIII-) : nu desconsidera această simulare, nu fa totul în batjocură, invata ca și cum ar fi examenul cel mare pentru că numai asa vei avea șanse sa iei o notă mai bună pentru a intra la liceul dorit (probabil că acest sfat îl veți auzi și de la profesori, dar este foarte important, daca nu îți dai puțin silința, nu vei ști unde ai mai putea imbunatati cunoștințele acumulate iar la examen vei lua o nota asemănătoare cu cea din simulare)

   Sincer, eu am avut emotii și la simulare, însă,poate că o să ți se para puțin amuzant, fiindca mie acum mi se pare amuzant,dar atunci m-a speriat .Când m-am așezat în banca am început puțin să tremur,foarte puțin, abia observabil, probabil și din cauza că nu mai fusesem într-o astfel de situație,dar când profesorul care supraveghea mi-a pus foaia in fata m-am liniștit( și pur și simplu toate emoțiile și tremuratul au dispărut,ceea ce m-a ajutat să mă concentrez mai usor) și am început instinctiv să rezolv in minte exercitiile. Dar probabil și fiindcă am luat niste pastile care ma ajută întotdeauna să îmi puna creierul in miscare(iar aici îți voi da un alt sfat):

   Nu lua pastile, doar dacă ai probleme de concentrare ( ceea ce, după spusele medicului eu aveam) iar dacă și tu ai probleme nu îți alege singur pastilele ,ca  s-ar putea sa îți faci doar rău,la fel și în cazul în care le iei fara sa ai nevoie, ia-le la sfatul medicului,iar daca nu ai nevoie pur și simplu încearcă să te calmezi și să te motivezi 

  Probabil că o să te bata profesorii la cap cu suplimentarul, însă nu ezita, lucrează, te va ajuta enorm de mult(dar nu încerca să te chinui, fă totul după capacitățile tale) . Eu la matematică, în ultimul an, cel putin, profesoara preda atât de nașpa încât nu am mai înțeles nimic la acea materie, dar am lucrat și am început să îmi revin, dar nu din cine știe ce culegere minune, ci mi-am descărcat de pe internet subiecte de evaluare din anii anteriori.

   In clasa a VIII- a aud tot timpul că părinții caută profesori pentru copii pentru a le da  „ore". Am multe de spus în privința asta. În primul rând, nu accepta ore de la profesorul cu care faci respectiva oră, spre exemplu nu fa ore la română cu profesoara / profesorul de română, deoarece dacă nu predă bine la clasa,nici separat nu va preda bine, iar dacă ești deja bun la materia respectivă, nu cred că mai are rost sa faci altceva decât suplimentar, dacă crezi că ai nevoie (părerea mea). Eu nu am făcut ore, decât la matematică ,deoarece, așa cum am mai spus, nu mai înțelegeam nimic, însă am făcut cu o alta profesoara decât cea de la clasă și am reușit să prind ceea ce pierdusem , dar am fost la dumneaiei doar o lună cât să ajung la zi cu lecțiile pierdute, nu mi s-a părut sa fie nevoie să merg mai mult. La română nu am făcut deoarece consideram că eram bine, la nivelul la care ajunsesem și că doar suplimentarul mă mai putea ajuta. Însă am auzit de la foarte mulți oameni că ar fi bine să fac ore,chiar și de la doctor, însă nu am acceptat ideea aceasta de la început , doar până am realizat că la matematică chiar nu mai am cum sa recuperez in alt mod. Nu am vrut sa fac aceste ore deoarece știam că cei care făceau din acestea cu profesorul de la clasa,erau doar înainte cu lecțiile și mai făceau modele de viitoare teste sau teze(deci ei au știut întotdeauna ce vom avea la teză) , insa doctorul mi-a explicat că nu de aia ar trebui sa fac ore ci pentru a invata noțiunile pe care nu le-am prins, prin urmare cu un alt profesor.

   Un alt lucru care m-am enervat pe parcursul acestei clase, și pe care trebuie neaparat sa il mentionez, este că vei fi anunțat la începutul anului de către dragii tai dascăli că nu vei fi stresat la nicio materie, iar la matematică și română o vor lua mai moale. Asta pana în semestrul al doilea când încep toți să traga de tine că la liceu o să îți trebuiască și civică sau religie sau nu mai știu eu ce ora nesemnificativa. Deci nu te baza că profesorii o vor lăsa mai moale la alte obiecte ca să te poți concentra numai pe română și matematică, încearca sa fi activ la orele celorlalti profesori,pentru că, într-adevăr, vei avea nevoie de unele sau altele mai departe, dar bazeaza-te pe materiile care îți vor fi necesare la examen (trebuie să menționez că probabil pe tine chiar te vor lăsa ușor, nu vor trage de tine mai mult cât e nevoie, în cazul meu, probabil este de vină și o inspecție care s-ar fi anunțat, și profesorii voiau să scoată ce e mai bun din noi, doar știți cum sunt) .

   Am cam discutat despre tot cam ce mi-a trecut prin minte că ar fi important de menționat pentru cei din ultimul an de gimnaziu, iar acum sa trecem la subiectul nostru. Anul a trecut destul de repede și iata că a venit și examenul, așa cum am menționat și mai sus, încearcă să nu te stresezi, fi cât mai calm posibil. Iar ultimul lucru care m-am ajutat pe mine, a fost să iau o pauze de la invatat, adica am învățat câteva ore/minute (ceea ce m-a ajutat sa păstrez lucrurile pe care le-am repetat in minte și să ma relaxez,pentru că nu stiu la altii,dar eu dacă stateam prea mult sa invat ma stresam mai mult),apoi câteva ore pauză iar mai pe seara o mică revizuire(dar nu sta cu nasul numai în în cărți,ia o pauza de zece minute la fiecare jumătate de oră pentru a nu avea probleme de vedere mai târziu). Însă în sala de examen m-am calmat, am pus stapanire pe situatie (nu chiar ca la simulare,tremuratul nu s-a oprit de data asta) și am încercat să îmi aduc aminte ce știam și să văd cum s-ar putea rezolva exercițiile. Astfel am trecut peste cele două examene cu brio.

   Am luat niste note destul de bune(spun destul pentru că așteptările mele au fost mai mari,dar o sa vă explic de ce) . Am luat 9,10 la română și 7,90 la matematică, dar eu când mi-am calculat punctajul dupa barem , așteptările mele erau mai mari(cel putin la matematică, fiindcă acolo am fost absolut sigură de ce am făcut). Nu am făcut contestație deoarece aveam media care îmi trebuia pentru a intra la filologie și mi-ar fi fost frică ca nu cumva, făcând, să-mi scadă nota (da, contestațiile sunt coșmarul de după examen).

   Am fost admisă la liceul „Mihai Eminescu" din Suceava, la filologie, unde mi-am dorit și pot să spun că profesorii nu se așteptau la această alegere și nu au fost tocmai încântați, dar mă bucur că am reușit să mă hotărăsc unde să studiez în viitor, iar de părerea lor nu prea îmi pasă.

   Însă pana să aleg acest profil și respectiv liceu, au fost o groază de decizi pe care le-am intrors și rasintors, numai pentru a fi sigură că decizia luată este cea mai bună. Am avut și părinții aproape care m-au susținut și m-au lăsat să îmi aleg profilul , așa cum am spus într-un articol anterior , ei au fost cei care m-au ajutat sa am o decizie sigură doar prin simplul fapt că m-au întrebat dacă la profilul cutare(și le-au înșirat pe cele 4 pe care voi probabil le știți) daca mă văd făcând ceva in viitor pe acest domeniu. Astfel am dat la o parte științele (Sociale și ale naturii) și m-am axat în primul rând pe filologie iar apoi, dacă aveam să nu intru acolo, m-am gândit că nici matematică - informatica nu ar fi o opțiune care mi-ar displace și probabil că aș fi găsit ceva pe viitor care să-mi fie pe plac.

   Inca nu sunt decisă ce aș vrea să fac pe viitor , însă am fost sigură că vreau sa urmez drumul pe care l-am ales și asta , momentan, îmi e de ajuns.

   Nu am mai menționat toata povestea din acel articol, ca nu cumva sa vă plictisesc, dar puteți sa o găsiți pe blog si să să descoperiți de ce nu am intrat la arte (liceu la care am vrut pentru am dezvolta abilitățile,dar am descoperit că pot face asta și în paralel lu ceea ce fac la scoala),dar ce nu am mai mentionat e că la arte nu aveam ce face pe viitor înafara de arhitectură care nu cred că mă prinde, deci as fi făcut cam 4 ani degeaba.

   Am scris foarte mult, dar voi relua sfaturile pe care le-am scris de-a lungul articolului:
  1. Încearcă să faci tot posibilul să ști materia pentru examen;
 2. Încearcă să stai calm, stresandu-te nu faci decat să îți pierzi concentrarea;
 3. Nu lua pastile, numai dacă e cazul și la recomandarea medicului;
 4. Incearca să iei o pauza de la învățat,așa cum am menționat mai sus,nu foarte lunga ,dar cred ca 3-4 ore, poate doar 2 ar fi suficient ca sa lase materia sa rămână în cap(la alte respective ore,dar nu foarte lungi)
 5. Alege liceul și profilul pe care îl dorești și la care ești sigur că poți face ceva mai departe, iar daca parintii nu sunt de acord încearcă să le explici mai indetaliat de ce vrei sa mergi pe calea respectiva.

   O să îți mai zic inca câteva lucruri legate de ultimul tau an în școala gimnaziala.
  Încearca sa te împaci cu toți colegii, doar e ultimul vostru an.
  Înghitei pe profesori încă câteva luni, nu incerca sa te sui în capul lor, crede-mă,știu cum să strice medii.
  Împrietenește cu colegii din clasele mai mici, să ști că poți găsi niste prieteni tare de treaba.
  Fă pozne,doar mai ai puțin și pleci,nu fi sfant, dar nici nu sari calul, în cazul asta nota la purtare va avea de suferit .
  
   Cam acestea au fost lucrurile importante pe care le consider importante pentru un elev de clasa a VIII-a.

   Daca ți-a placut ,te aștept la următorul articol!❤
  

Recenzie : „Umbra șarpelui"

   Buna! Am revenit cu o nouă recenzie. Cum nu am avut ocazia sa vorbesc despre primele volume ale seriei, voi povesti despre acesta.

 ~Titlu original : The Serpent's Shadow

 ~Autor : Rick Riordan

 ~Editura : Arthur 

 ~Numar de pagini : 423

 ~Anul apariției : 2016

 ~Traducere de: Alex Moldovan și Mariana Buruiana

 ~Tip coperta : Cartonată

 ~Gen : Fantasy

   Așa cum am spus mai sus, tin sa spun câteva cuvinte despre această carte, nu numai, ci și despre serie care pot spune că a fost fantastică .

   Acest ultim volum ne descrie cea mai mare aventura a celor doi frați, Carter și Sadie Kane. Incercand să se lupte cu Apophis, șarpele haosului, pentru a restabili Ma'at-ul, cei doi trebuie sa-i uneasca atat pe zei cât și pe magicieni într-o batalie colosala.

   Am început să citesc această serie deoarece mi-a plăcut de la același autor „Persy Jackson și olimpieni" ( pe care v-o recomand cu mare drag) și cum sunt o pasionată de istorie am zis să încerc și această lume a zeilor egipteni.

   Cartea nu are foarte multe clișee, ajungand sa te surprinda în cea mai mare parte. Actiunea este foarte dezvoltată, dar m-a prins mai bine in cea de-a doua junatate, când am început să nu o mai las din mână.

   „ Cunoasterea adevarata nu poate fi oferita. Trebuie să-i cauți și să câștigi dreptul de-a o stăpâni."

   Cu siguranță Rick Riordan a intrat în topul autorilor mei preferați prin ideea de a aduce un plus de cunoștință într-o maniera vesela. Eu una m-am îndrăgostit de cărțile sale dar și din cauza faptului că eu memorez lucruri doar atunci când sunt puse în practica sau cand știu de ce este important, iar autorul are această caracteristică de a povesti despre fiecare zeu într-un mod in care te face sa vrei să cunoști mai multe lucruri. 

   Ei bine, nu numai actiunea și descrierea sunt bine scrise, ci și personajele de care ajungi să te atasezi și să te întrebi dacă nu există cu adevărat. Dar mai sunt și sentimentele pe care le trăiește în timp ce citești,varietatea lor, de exemplu atunci când te face sa razi, să ajungi la plâns sau sa te facă să te infurii pe o anumită situație. Asta numesc eu o carte bine scrisa,una care iti dă din toate emotiile câte un pic.

   Prea multe lucruri nu cred că mai am de spus despre aceasta carte, fără a vă da spoilere, și știu că aceast articol este destul de scurt, dar am vrut să vă împărtășesc acestea(si probabil se datorează și faptului ca inca nu am foarte multă inspirație pentru scris,asa  că sper să vă placa).

   Încă ceva de care trebuie neapărat sa mentionez este despre titlurile capitolelor, vreau că voi să citiți cartea și să îmi scrieți cat de mult v-au amuzant acestea!

   „ În ceea ce vă privește pe voi, cei ce ascultați această înregistrare-nu suntem niciodata ocupați ca sa primim noi învățăcei. Dacă vă curge în vine sangele de faraon,ce mai asteptati? Nu lasati magia să se irosească. Casa din Brooklyn va așteaptă cu porțile deschise."

   Sau cartea vă așteaptă să o citiți. Sper ca v-am tentat să încercați măcar cel dintai volum!

   

Cine este de fapt acest blogger?

   Bună! Fac acest articol pentru a mă prezenta vouă, pentru ca voi să știți mai multe despre persoana care scrie pe acest blog.

   Numele meu este Maria, în momentul de față locuiesc în județul Suceava. Am 15 ani și am absolvit clasa a 8-a fiind admisă la liceul „Mihai Eminescu" din Suceava, la specializarea Filologie, unde am dorit sa merg. Nu am prea multe planuri de viitor, sunt mulțumita că am intrat unde mi-am dorit. La un moment dat mi-am dorit sa devin psiholog, dar acum mă gândesc la mai multe opțiuni, printre care și design de copertă pentru carte,deoarece asa cum o să scriu mai jos,ador cititul și desenul și mi se pare o cariera în care m-aș putea vedea. Insa probabil că aș fi putut să merg și pe Matematica-Informatica, dar am știut ca, pur și simplu, aici îmi este locul. Părinți m-au încurajat și sprijinit. Probabil datorită lor am știut sigur că vreau sa merg la filologie deoarece m-au întrebat, pentru fiecare profil in parte, daca m-aș vedea acolo,în acel domeniu și peste câțiva ani.

   Spun că părinții m-au ajutat în luarea deciziei cu liceul, deoarece în trecut mi-am dorit să continui pe arte, insa am ratat perioada cu probele pentru vocațional și nu am mai avut ocazia să intru acolo, însă nu ar fi fost un profil care sa mă ajute in ceea ce voiam, cel mult puteam da la arhitectură,dar nu mă dau in vânt după asta. Asa că îmi doresc sa urmez niste cursuri de artă pentru a mă perfecționa in arta desenului.

   Probabil ca vreți să știți de ce nu am mai avut ocazie sa dau probele pentru vocațional. Așa cum poate știți, aproape de final vin niste brosuri, pentru orientarea spre următorul ciclu scoalar, însă,la noi au venit dupa ce s-au făcut înscrierile pentru aceste probe. Nu am fost întrebat pe nimeni înainte de ele deoarece nu eram 100% sigură că aș vrea să mă îndrept în direcția aceea, și mă bucur că nu am mai avut acea ocazie, fiindcă m-a făcut sa ma gândesc serios unde ar trebui să merg mai departe. (Dar o să va povestesc mai multe într-un alt articol pe această temă).

Cititul și desenul sunt cele mai importante lucruri pentru mine

   Am câteva pasiuni, așa cum am menționat și mai sus de ele, cititul și desenatul, care m-au inspirat in alegerea numelui blog-ului. În trecut imi plăceau mult mai mult artele decât cititul și nu mă gândeam că voi face o pasiune atât de mare pentru cea din urmă.

   Am fost un copil încăpățânat și nu am vrut să învăț să citesc decât atunci când am început școala. Însă am ajuns să citesc deoarece îmi plăcea de fiecare dacă când mama făcea asta înainte de culcare, ea nu m-a forțat, ba din contră, a căutat carti care să-mi atragă atenția și să le lecturez. Am început ușor să intru în această lume fantastică creată de autori, dar nu a fost suficient ca să mă capteze cu totul.

   Până într-o zi, în care mi-am adus aminte de o carte care zăcea pe rafturi încă necitită. „Orase de hârtie" de John Green care a însemnat o experiență nouă deoarece nu citisem cărți contemporane până în acel moment. Cartea aceasta pot să spun că mi-a stârnit interesul pentru lecturile de genul acesta și m-a ajutat să descopăr că nu numai clasicurile sau lecturile obligatorii pentru școală sunt singurele care trebuie citite și singurele care ar trebui sa-mi placă. În decursul timpului am ajuns să cunosc mai mulți autori minunați și să descopăr care este genul meu preferat, pe care îl voi menționa și aici : fantasy,deoarece ,din punctul meu de vedere, este cel mai bun loc de a evada,unul care nu seamănă într-un nimic cu lumea reală .

   Timp de patru ani am cam dat desenul la o parte pentru a-mi face timp cititului, ceea ce m-a făcut să înțeleg că ador sa fac asta și că arta nu constă numai dintr-o foaie și un creion ci și dintr-o foaie și multă inspirație transcrisă în cuvinte.

   Pot să spun că lectura m-a ajutat foarte mult pe parcursul acestor ani, mai ales în școală. Am început să-mi dezvolt vocabularul și de asemenea imaginația pe care în ultimul timp am învățat să o pun și eu în pagină, atât în scris, cât și în desen (și mi-am dat seama că cele două pasiuni au nevoie una de cealaltă, desenul are nevoie de inspirația pe care ți-o dă cititul iar cititul de desen pentru a-și exprima cunoștințele dobândite și a face loc altora noi).

   Așa am ajuns sa înțeleg cu adevărat ce ma defineste și mă conturează în fiecare zi, că pot să citesc, dar la un moment dat mă voi umple de idei și nu voi mai putea sa fac asta și de asemenea să desenez,dar fără inspirație,voi ramane tot cu o foaie albă.

 De ce fac asta?

   Poate că unii dintre voi se intreaba deja de ce mi-am făcut acest blog. Ei bine,te rog să citești în continuare.

   Citind,am o mulțime de inspirație,dar , fiind o perfecționistă, mi-e teamă să mă apuc de un desen și după să spun că mi se pare nereușit sau sunt momente in care nu poți explica o carte bună numai printr-un desen.

   De aceea, am început mai întâi cu un canal de Booktube, însă mi se pare destul de greu să vorbești în fața camerei fara să te bâlbâi sau să recenziezi o carte în numai câteva minute cu cuvinte care îți vin pe moment, ceea ce mi se pare că nu iese întotdeauna bine. Mie,cuvintele nu îmi vin niciodata cum trebuie atunci când filmez,am emoții și nu mă pot concentra foarte bine pe ceea ce vreau să spun.

   Având pagina de Bookstagram,am descoperit mai mulți boggeri pe care îi admir, și m-am gândit să încerc, iar dacă nu îmi place nici blog-ul înseamnă că nu sunt făcută pentru asta .

   Prima recenzie, așa cum poate știți, este despre „Cinder" deoarece o terminasem foarte curând și aveam câteva gânduri de împărtășit. Am început să scriu și am realizat ușurința cu care povesteam în scris și am spus că asta s-ar putea să-mi placă. Pe blog poți corecta o anumită greseala,o poți revizui, însă când filmezi,trebuie să fi foarte sigur de ce vrei sa spui.

   De aceea pot sa spun că îmi place mai mult blog-ul, o fac cu mai multa usurinta, lejeritate și placere. Sper să continui să fac asta cat mai mult timp!

   Dacă ți-a plăcut te aștept și la următorul articol!❤

Recenzia cărții „Nepotul magicianului"

„Cronicile din Narnia" ~ ce se poate întâmpla când ai o mulțime de imaginație și o foaie

   Multa lume îmi cere părerea despre această serie, ei bine, a venit momentul să discut pe îndelete și despre ea.

   

 ~Titlu original : The Magician's Nephew
 ~Autor : C.S Lewis
 ~Editura : Arthur
 ~Numar de pagini : 178
 ~Anul apariției : 2015
 ~Traducere de : Irina Oprea și Radu Paraschivescu
 ~Ilustratii de : Pauline Baynes
 ~Tip copertă : Cartonata
 ~Gen : Fantasy

   După ce abia s-au cunoscut, Digory și Polly pornesc în cea mai mare peripeție a vieții lor, obligați de unchiul Andrew de a participa la experimentul său nebunesc, copii ajuns să descopere lumi cu adevărat ciudate și să ia parte la nașterea uneia, Narnia.

   Acest prim volum ne introduce în lumea narnienilor și ne prezintă instoria acestora încă de la începutul timpului.

   Probabil că pentru unii, ca în cazul meu, titlul nu atrage prea mult interes și îți dă o senzație că nu vei mai termină cartea asta niciodată.

   

   Mie mi s-a părut puțin plictisitoare, poate și fiindcă este adresată copiilor, acțiunea este puțin previzibilă. Numărul de pagini este mic, însă eu am terminat-o în 4 zile, ceea ce mi s-a părut mult prea mult pentru o carte de dimensiunea ei.

    Trecând peste aspectele negative, care spre surprinderea mea nu sunt în număr extraordinar de mare, să trecem la cele pozitive, care contează mai mult.

    Cartea, așa cum am spus mai sus, nu te ține în suspans, însă există ceva acolo, în interiorul cărții, care te va face să pui mâna din nou pe carte, peste jumătate de oră, ca să afli ce se va mai întâmpla. Personajele sunt bine conturate iar acțiunea evoluează într-un ritm ușor, ceea ce o face o lectură numai bună pentru a te relaxa!

    La un moment dat, am spus că este destinată copiilor, dar nu numai lor, ci și copilului din tine care ar vrea să-și reamintească de copilărie și lucrurile prostești pe care le făcea, sau toate acele locuri imaginare in care voia să ajungă.

    Sper că i-am stârnit curiozitatea copilului din tine de a răsfoi această carte. Și aștept părerea ta despre carte în comentarii!

    Ei bine, cu aceste cuvinte am mai încheiat o recenzie, sper că v-am plăcut!❤

Recenzia cărții „Cinder"

„Cinder "~ un basm al viitorului

  Nu cred că mai am cuvinte,cartea asta m-a lăsat muta de uimire.

 ~Titlu Original : Ciner

 ~Autoarea : Marissa Mayer

 ~Editura : Epica , colecția EpicWave

 ~Număr pagini : 364

 ~Anul apariției : 2017

 ~Traducerea de : Shauki Al-Gareeb

 ~Tip copertă : Necartonată

 ~Gen : SF & Fantasy

  Nici nu știu cu ce sa încep. Am achiziționat această carte deoarece nu prea mai aveam cărți interesante prin bibliotecă, așteptările mele fiind mici. În ciuda acestui lucru m-a surprins plăcut și pot spune că a devenit una dintre preferatele mele. 

  Actiunea o are în prim-plan pe tânăra Cinder, în vârsta de 16 ani, cel mai talentat mecanic din Noul Beijing dar în același timp și cyborg. Trecutul ei necunoscut o bântuie iar când viața o aduce lângă chipesul prinț Kai evenimentele iau o întorsătură cu totul neașteptată. 

  De 126 de ani,după cel de-Al Patrulea Război Mondial, pacea a domnit ,însă acum este amenințată de o putere intergalactică.

  

  Acest roman rescrie povestea Cenușăresei și prințului fermecător,clasicul basm cu un final fericit. Dar aici nu avem zâne ursitoare sau calesti din dovleci , avem doar o eroina care este hotărâtă sa schimbe soarta lumii, însă adevărul pe care îl află o copleșește. Acțiunea, însă, se sfârșește aici, într-un moment culminant in care protagonista ia o ultimă decizie importantă.

  „ Șurubul din glezna lui Cinder ruginise, iar capul neregulat în formă de cruce era atât de uzat, încât arăta că un cerc neregulat."

  Stilul autoarei mi-a atras atenția, acțiunea este bine conturată iar elementele sunt bine detaliate, am întâlnit și vreo două momente în care mi s-a părut cam multă descriere, însă nu au fost multe.

   Povestea de la baza este într-adevăr cea a Cenușăresei însă am întâlnit multe momente în care autoarea a adăugat un eveniment autentic al ei, ceea ce i-a dat un strop de autenticitate și m-a făcut să nu spun că este doar o copie ieftină a celebrului basm.

  

   Inceputul nu a fost atât de spectaculos, am crezut că mă va plictisi însă am decis să nu o las din mână și nu regret asta deoarece acțiunea a prins amploare mai spre sfârșit .

    „ Un cyborg diform, cu un picior lipsă . "

   Acestei cărți i-am oferit 5🔯/5 ,pe care le merită din plin.

   Coperta este și ia deosebit de frumoasă și cred că descrie foarte bine interiorul și se potrivesc ca o mănușă.

   Puteți achiziționa și voi cartea de aici : https://www.librarie.net/p/304591/cinder-cartea-intai-din-cronicile-lunare

  

   Ei bine, aceasta a fost prima mea recenzie pe acest blog și mă bucur că am putut să împărtășesc cu voi câteva cuvinte despre această carte, iar dacă ați citit-o , vă aștept cu drag părerile ! Iar daca nu ați citit-o sper că v-am stârnit curiozitatea! 💖
   Revin pe altă dată cu o noua recenzie!